2017. december 18. hétfőAuguszta
Kolozsvár >> Más város
kolozsvári események >> Más város

La mulți ani, români!

szerk. 2017. december 01. 10:44, utolsó frissítés: 11:59

"În esență 1 Decembrie n-a fost par excellence antimaghiar. Poate deveni, dar nu este."


Foarte probabil, Kelemen Hunor va rămâne fără “Steaua României”. Liderul politic maghiar nu merită distincția, pentru că nu dorește să sărbătorească ziua națională a României, sunt de părere cei care au decis, să-l penalizeze pe cel mai important om politic maghiar din România. La rândul său, Kelemen Hunor invocă dreptul la libera exprimare și face apel la onestitate și dialog interetnic.

Ambele perspective sunt foarte raționale și în acord cu modul tradițional de a administra relațiile interstatale româno-maghiare. Nu credem că oricare din părți ar fi greșit punctual, dar credem că ambele părți greșesc încontinuu și în mod consecvent.

Avem deja o istorie a scandalurilor româno-maghiare de 1 Decembrie. Este foarte trist, dar așa este. În 2002, la frumosul hotel Kempinszki, Adrian Năstase, pe atunci prim-ministru, aflat în vizită la Budapesta, a ciocnit o cupă de șampanie de ziua națională a României cu omologul său Medgyessy Péter, dar și cu unii reprezentanți de frunte ai UDMR-ului de atunci. O parte din elita conservatoare maghiară din România s-a sesizat și a calificat gestul politicienilor maghiari ca fiind unul de trădare națională. Unii dintre critici au fost chiar din anturajul lui Szász Jenő, primarul inpedendent al Odorheiului Secuiesc, un desăvârșit secui verde. Acest ambițios om politic a inițiat cu ajutorul Fideszului un partid maghiar anti-UDMR (proiect politic eșuat între timp). Situat mai la dreapta decât UDMR-ul de atunci, acest Szász Jenő, proaspăt lider al unei noi formațiuni politice, și-a asumat în 2009 participarea la recepția oficială de 1 Decembrie la Cotroceni, cu scopul evident de a-l curta pe Traian Băsescu, care căuta o soluție practică pentru scoaterea UDMR-ului din jocul politic, iar Szász Jenő s-a recomandat călduros pentru acest proiect. Oricum, imaginea secuiului Szasz Jenő marșând sub drapelul lui Traian Băsescu a intrat în istoria comică a politicii maghiare din România. În 2010, cosmopolitul Alföldi Róbert, pe atunci directorul Teatrului Național din Budapesta, a dorit să serbeze ziua națională a României, dar a renunțat totuși, la protestul Fidesz, Jobbik și KDNP .

Ce-a spus cel mai important politician maghiar? A spus că „românii trebuie să accepte că noi nu vom putea și nici nu vrem să sărbătorim 2018. Această acceptare ar trebui să fie parte a înțelegerii și respectului reciproc”. El n-a cerut anexarea Transilvaniei de Ungaria. Însă a sugerat că este absurd ca românii să pretindă ca maghiarii să se bucure de ziua națională. Statutul Transilvaniei poate fi acceptat, înțeles, respectat, dar nu poate fi prilej de sărbătoare pentru un maghiar care se simte cetățean de rangul doi sugerează Kelemen Hunor. O analogie: poți accepta că iubitul sau iubita care te-a băgat în depresie ani de zile este acum fericit(ă), și puteți avea chiar o relație aparent ok, dar să nu se aștepte să-i trimiți cadou de nuntă. Ce spune Kelemen Hunor pare a fi corect, chiar foarte greu de contestat dacă ne gândim că explică starea de spirit a unei părți probabil majoritare din electoratul UDMR.


Ceea ce spune Kelemen Hunor este adevărat, autentic. Cel puțin într-un fel. Pentru că trece cu vederea două aspecte.

1. De ani de zile, nenumărați politicieni UDMR au luat parte la evenimentele festive de 1 Decembrie. De ce? Pentru că în afară de 1 Decembrie mai rămân anual alte 364 de zile în care se lucrează cu colegi români. Cu ei și doar cu ei poți să obții ceva pentru comunitatea maghiară. Nu este adevărat că 1 Decembrie este un tabu atât de mare.

2. De 1 Decembrie, există două zile naționale. Putem sărbători o dată victoria proiectului România Mare, unde perdantul este Ungaria maghiarii included. Clar! E greu de crezut că majoritatea maghiarilor ar putea să se bucure în mod natural de acest fapt istoric. Sau am putea sărbători și altceva. Am putea sărbători pur și simplu românii. Acei români care sunt altfel decât noi, dar au și ei la bază chimia organică, adică carbonul asemenea nouă, maghiarilor. Nu avem doar relații istorice glorioase sau lipsite de glorie cu românii, ci mai avem și relații foarte contemporane, banale, intensive dar umane. Sunt prietenii noștri, vecinii noștri, colegii noștri, chiar membri de familie. Avem tot dreptul să fim critici cu ei, dar și să-i iubim. Și dacă cei pe care-i mai și iubim sărbătoresc, de ce să nu sărbătorim și noi cu ei? Sărbătoresc ziua lor împotriva noastră? Probabil că nu. Ar fi foarte exagerat să interpretăm 1 Decembrie ca fiind o zi antimaghiară. Desigur putem să încercăm să demonstrăm contrariul, numărul gesturilor neprietenoase se înmulțesc. Dar în esență 1 Decembrie n-a fost par excellence antimaghiar. Poate deveni, dar nu este.

Și aici iarăşi trebuie să ne oprim pentru un moment. Pentru că, totuși, căutând indicii, putem găsi indicii neprietenoase. Un indiciu neprietenos este chiar decizia politicienilor români de a-i retrage distincția “Steaua Romăniei” celui mai important politician maghiar din România. Kelemen Hunor poate nu s-a exprimat din inimă, dar atunci probabil s-a exprimat din stomac. Poate să-ţi provoace greaţă să auzi din toate părțile că deși ești minoritar, trebuie să simți o mare fericire și împlinire în România, când de fapt percepția ta subiectivă este cu totul alta.

În altă ordine de idei, poate că Consiliul de Onoare al Ordinului „Steaua României” revendică imposibilul lui Kelemen Hunor. Dar se pare că la rândul său Kelemen Hunor nu oferă posibilul. Posibilul este ca în situații grele să cauți interpretări care să înlesnească dialogulul. Ceea ce a spus Kelemen Hunor nu va ajuta foarte mult. Pentru că nu ajunge doar apelul retoric la dialog, e nevoie de mai mult: de creerea posibilității acelui dialog. Exercițiul de sinceritate al lui Kelemen Hunor nu a fost urmat de explicații, nuanțări sau de orice efort prin care românilor să li se povestească în mod onest ce înseamnă să te confrunți cu ignoranța deja tradițională a majoritarilor. A existat această posibilitate, dar Kelemen Hunor, poate nefiind suficient de încrezător, nu le-a povestit românilor despre fondul problemei. Elita maghiară din România nu s-a sesizat, n-a preluat controlul subiectului, n-a nuanțat, n-a temperat. Elita română? La fel!

Trăim în lumi paralele, construim adevăruri paralele.

Dacă ne întrebăm care sunt canalele de comunicare funcționale între intelectualii români și maghiari, care sunt platformele și instituțiile unde acest dialog poate fi susținut, va trebui să acceptăm trista realitate: nu sunt astfel de canale, nu sunt astfel de platforme. Pe ceea ce ne putem baza sunt creierul, inima și stomacul politicienilor. Înspăimântător de puțin. Dacă la mijlocul anilor ‘90, politicienii maghiari s-au mândrit că la Tușnad elita democratică română și maghiară se îmbrățișează, nu demult în aceeași tabără, Orban Viktor lansează doctrina politică numită de el iliberalism. Cam aici s-a ajuns.

Azi e 1 Decembrie, ziua românilor. A prietenilor, vecinilor, colegilor, apropiaților noștri români. Noi, cei de la Transindex, nu vedem nici un motiv să nu vă urăm “La mulți ani!”. Ne putem bucura cu voi, ne putem bucura pentru voi. Evităm steluțele cu explicații de la subsolul paginii și toate celelalte Stele oficiale. Este un la mulți ani fără steluțe!

Și sperăm ca la rândul vostru să nu uitați de 15 Martie, ziua maghiarilor. Dacă vă aduceți aminte, este ziua care nu poate fi oficială, pentru că recent politicienii români nu au acceptat acest lucru. E foarte bine și așa, data viitoare nu-i mai votați și gata. Iar noi sărbătorim împreună și astăzi și vom sărbători împreună și în martie! La horă nu ne băgăm, dar ne băgăm la pop.

Ha tetszett a cikk, lájkold a Transindexet!